Cognac, un brandy produs în departamentele Charente și Charente-Maritime din Franța. Este denumit după orașul Cognac. Legislația franceză limitează utilizarea denumirii, acesta trebuie sa fie obținut din vin de un anumit soi de struguri, distilat de două ori în alambicuri sau cuve speciale și apoi maturat pentru o perioadă determinată în butoaie de stejar de Limousin.

Cognacul este produs în șapte zone desemnate. Cele mai importante două sunt Grande Champagne și Petite Champagne (a nu se confunda cu provincia Champagne; termenul înseamnă pur și simplu “câmp deschis”), urmate, în ordinea descrescătoare a calității, de Borderies, Fins Bois, Bons Bois, Bois Ordinaires și Bois communes. “Fine Champagne” înseamnă un coniac fabricat exclusiv cu brandy Grande sau Petite Champagne, iar coniacul Grande Fine Champagne trebuie să fie fabricat exclusiv cu Grande Champagne. Vârsta desemnată a coniacului se referă doar la timpul petrecut în butoi (spirtul distilat încetează să îmbătrânească după îmbuteliere). Cu cât coniacul este mai vechi, cu atât devine mai fin, mai complex și mai rafinat, deși este rar ca un coniac să rămână în butoi mai mult de 40 sau 50 de ani. Majoritatea cognacurilor petrec între un an și jumătate și cinci ani în lemn. Produsul final este un amestec de cognacuri din diferite districte, învechite pentru perioade diferite de timp.

Vârsta minimă este indicată de anumite cuvinte sau simboluri de pe etichetă, după cum urmează:

Trei stele sau V.S. (“Very Special”) – doi ani; V.S.O.P. (“Very superior old pale”) – patru ani; Napoleon – cinci ani.

Deși acestea sunt cerințele minime legale de vârstă, multe cognacuri de acest nivel conțin rachiuri mai vechi. Multe companii îmbuteliază cognacuri mai vechi sub denumiri precum XO, Extra și Réserve, sau sub denumiri proprii precum Anniversaire, Triomphe sau Cordon Bleu.